Am cârpit-o cât am putut, îmi spune chirurgul despre măruntaiele bunicii mele și parcă mi-l și imaginez cum ține în mână un ac uriaș de cusut cu care îi leagă colonul și mai știu eu ce. Nu înțeleg mare lucru din ceea ce îmi spune, am doar 22 de ani și am făcut poteci pe holurile secției de chirurgie, așteptând un semn de sute de minute încoace. Operația a decurs bine, dar uite că ceva s-a întâmplat cu mine, nici nu realizez cum au trecut orele. Cred că timpul și-a schimbat starea de agregare. Oare maturizarea e lichidă? Mă uit la ceas. Am stat în cabinetul chirurgului doar 8 minute.
Fotografie de la: https://www.pexels.com/photo/book-and-a-pocket-watch-10443218/
Leave a Reply