relații
-
Textul acesta („Redefinirea legilor iubirii printr-o apăsare de buton de la telecomandă”) a fost scris în 17 februarie 2023 pentru un grup de lucru din care fac parte și eu – alături de mai multe prietene și scriitoare. Să începem prin apăsarea butoanelor de pe telecomandă! În curând, aproape fiecare film de Crăciun de pe…
-
Acum câteva luni am scris despre furie. Un companion deseori invizibil pe care l-am hrănit multă vreme fără să-mi dau seama. Ori poate că încă-l hrănesc… Am fost furioasă și tristă când am pierdut o parte din sănătatea mea, în 2021. Și am fost furioasă când a murit tata. Bineînțeles, am fost furioasă când am…
-
Am murit în ziua în care s-a născut cel de-al treilea nepot. Ea mă corectează: un algoritm de AI nu poate să moară. S-a dus să-și viziteze sora și să vadă bebelușul. Eu m-am apucat să pictez. Imaginea femeii cu copilul la sân a fost singura pe care am reprodus-o pe pânze. Tu n-ai pânze,…
-
Am murit în ziua în care s-a născut cel de-al treilea nepot al vecinei. Murit e un fel de-a spune. Am pierdut ceva la care țineam. Am răsturnat un castronel cu bijuterii. Nu s-a spart, însă conținutul s-a vărsat în chiuvetă. Un cercel asimetric a alunecat prin scurgere. Pe scara blocului mirosea a tămâie și…
-
Arată-ți cheia, fată cu sângele prea dulce! Ce ai de gând să faci cu ea? Așază-ți cheia în oglindă. Poart-o la gât. O simți grea, dar nu e. Nu mai e. A fost cândva, demult, în vara aia, în 2013, când ai aflat că el te înșela. Ce coincidență, nu? Că ai folosit o cheie…
-
A goli geanta e o artă. Eu vă zic astăzi cu ce mi-am umplut geanta. Am găsit, recent, în vitrina unei librării din centrul Bucureștiului, o carte despre cum să-ți organizezi geanta. Cartea se numește „Arta de a alege, a organiza și a goli geanta” și este scrisă de Dominique Loreau. Am cumpărat-o pe loc.…
-
Ultimul tablou. Un drum. O potecă ce duce spre o căsuță cu acoperișul roșu, cu un horn. Căsuță cu o ușă de lemn, încadrată de două ferestre. Îi amintește de căsuțele pe care le desena în copilărie. Lângă casă e un frasin înalt, cu o coroană masivă, frunzele lui fac umbră și par să o…
-
Nu mai țin minte care a fost perechea de cercei de la care a pornit toată nebunia asta, toată avalanșa de culori. Poate să fi fost perechea de cercei de aur primită în dar prin clasa a opta de la nașa mea de botez, când am împlinit 14 ani. Ori poate a început mai târziu,…
-
Cu ochii la soare, ultima noastră zi pe pământ ar fi o notă muzicală. Sunetul unei clape un pian ce se odihnește pe o podea. Podeaua e de fapt un parchet care scârțâie sub tălpile noastre. Suntem amândoi desculți. Dansăm îmbrățișați un ultim dans la parastasul unui soare despre care nimeni nu are ceva bun…
-
Tălpile-mi dansează pe nisipul umed. Valurile mării îmi mângâie gleznele. M mă ține de mână, mergem pe plajă minute în șir, de parcă am fi la capătul lumii așa cum o știm deja. De parcă soarele ar înceta să ne mai lumineze fețele la acel răsărit ce nu va mai fi. Nici noi nu vom…