(Lucrare câștigătoare a Concursului de Creație Mental Health for Romania, categoria poezie), în decembrie 2022.
Este o poezie despre diabet, mai degrabă i-aș spune un experiment cu elemente din viața de zi cu zi a unui pacient diagnosticat cu diabet.
În 2022 m-am gândit la un titlu care să conțină o metaforă, iar metafora asta să facă referire la glicemia pe nemâncate (numită și glicemie „à jeun”).
diez (sau hashtag) poezia diabeticului în luptă cu hiperglicemia à jeun
I’m a potato, îi spune fetița cu voce pițigăiată băiețelului din parc.
Eu mă pot gândi doar la carbohidrați,
la cât de frică îmi e astăzi de cartofi
În coaja lor, ca niște ratați,
Demontați și subjugați de mâna mea.
Mi-e frică de conținutul atomilor lor
în sângele periferic
din buricele degetelor
Îmi înfig în creier un glucometru alunecos
Vâscos
Uns cu toate alifiile.
(extrase din sebumul meu)
E smart.
Mai deștept decât am fost eu vreodată în fața tehnologiei.
Pătrunde în cuiburile de neuroni.
(În sezonul împerecherii)
Și își face loc pe căile devierii.
Îl aud cum sparge scoarța cerebrală.
Pentru a mă face să înțeleg diagnosticul
Plutonul meu arată la fel în fiecare dimineață.
ciuruiește buricele degetelor
fără vreo strategie
Sunt semaforul vieții tale ca într-un film cu Johnny Depp.
pe covorul țesut manual, din stilouri de insulină,
de unde țesutul adipos a fugit.
(Numără acum până la cincisprezece)
Unghiul de 45 de grade mă bântuie.
Mă sâcâie
ca o lecție neînvățată în spital.
Mă face să nu mă recunosc în oglindă.
Am două echimoze pe burtă, a treia se naște acum.
Îmi fac cu ochiul ca mărturiile pe masă, la nuntă.
Osmoze între deget și acul subțire.
Roșu
sub limita de sus a eritrocitelor.
Regula e că nu trebuie să stai pe loc.
Dă-ți acum limită.
Trei pliculețe de zahăr.
(Așteaptă 15 minute)
Ciuruiește-ți degetul din nou.
Fii deșteaptă,
Curată
Pe mâini dezinfectată.
Verde e al treilea mag venit de la răsărit.
Nu îți aduce nimic, e smerit.
Mă bucur când îl văd cu buricele degetelor.
El aduce tot ceea ce roșului îi lipsește:
Perfecțiunea diabeticului de dimineață.
Galben știe ce vrea de la mine.
E o formulă simplă, vezi bine.
Nu ne mai ascundem după degetele ciuruite.
(Valoarea glicemiei e prea mare
Ce surpriză!
Nu știam.
Și-acum ce ai de gând să faci?)
Valorile mari nu sunt întotdeauna mai bune.
Tu visezi cunune
à jeun.
Să te pună glucometrul pe un piedestal.
(Să îți spună în fiecare dimineață:
Bravo, fată cu glicemiile mari,
Azi te-ai descurcat formidabil,
Admirabil e că mai reziști în fața plutonului).
Gloanțele alunecă printre degete.
Închizi ferestre, te întinzi pe pat.
Gustul de zahăr îți e indiferent.
(ca un fost iubit pe care îl vezi la volan, în trafic, tu fiind în tramvaiul 41
îl recunoști după tatuajul de pe antebraț
pentru tine nu mai înseamnă nimic pălăria lui Chaplin)
Creierul nu mai preferă zahărul grețos.
Tot ce vrei acum e să dormi.
Să eviți căderea în golul din vârful acului.
Mâna cui te va prinde?
Despre concursul Mental Health for Romania (MHR)
La acest link puteți vedea și citi toate lucrările câștigătoare din cele trei ediții ale Concursului de Creație MHR, inclusiv poezia mea despre diabet.
„Concursul încurajează exprimarea emoțiilor și experiențelor cu sănătatea mintală prin artă, aducând mai multă înțelegere asupra subiectului.”
Aici puteți citi celelalte poezii premiate în 2022.
Foto de Pavel Danilyuk: https://www.pexels.com/photo/diabetes-text-and-jellybeans-around-7653347/
*Inițial, mi-am dorit ca titlul să fie hashtag poezia diabeticului în luptă cu hiperglicemia à jeun.
Iar aici puteți citi mai multe despre povestea mea, ca pacient diagnosticat cu diabet zaharat tip 1.
Leave a Reply