Inițial, titlul acestui articol de pe blog era „10 luni de arhitectură sau cum am învăţat să cresc o răţuşcă de la zero”. Însă este vorba despre o relație.
(Explicație foto: Un element de pe rama foto pe care i-am dăruit-o „arhitectului” meu: rățușca)
Povestea este simplă. O fată care îl căuta pe Johnny Depp [un fel de prinţ în viziunea ei] a ajuns să găsească ceea ce îşi dorea. O relaţie, un zid dărâmat, un arhitect nou alături de care să construiască noi experienţe. Și o răţuşcă ce avea un nume pe care, până mai ieri, nu avea curaj să îl pronunţe. Relație.
Pe data de 17 noiembrie se împlinesc 10 luni de când studiez arhitectura relaţiilor alături de M. Scriam despre asta într-o postare de pe blog de acum câteva luni (Instigare la cărămizi). Și scriam cum acest om nou din viaţa mea a început să dărâme, unul câte unul, nişte ziduri solide. Mai scriam cum am găsit în el un “arhitect”.
Arhitectul care m-a ajutat să cresc o relație
Ştiu, sună un pic SF toată treaba. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când pronunţ, aud sau scriu cuvântul “arhitect“, mă gândesc la conceptul prezentat în filmul “Inception”.
Doar că acum scriu despre un alt fel de arhitect. Unul de care până de curând mă temeam: arhitectul care m-a ajutat să cresc o răţuşcă. Adică o relație de la zero.
Prietenii şi apropiaţii mei ştiu că îmi era chiar teamă să rostesc cuvântul “relaţie” după vara anului 2013. Aşa că am găsit, cu ajutorul arhitectului meu, un înlocuitor perfect pentru “relaţie” – şi anume “răţuşcă”.
Dar iată că acum au trecut deja 10 luni de când studiez alături de arhitectul meu drag tainele ce stau la baza creşterii unei răţuşte. Nu a fost uşor, recunosc, să intru într-o relație. Nu suntem perfecţi şi nici nu pretindem asta. Nici răţuşca noastră nu-i perfectă, dar e frumoasă şi e inocentă. Totuși, avem o relație.
Soare și zile senine
La fel ca o răţuşcă adevărată, o relaţie are nevoie de hrana corespunzătoare pentru a creşte mare. Pentru a evolua şi pentru a se transforma în ceva măreţ. Are nevoie de dragoste, de soare şi zile senine.
Are nevoie de părinţi iubitori care să o protejeze de prădători. De părinți care să o înveţe să înoate pe un iaz adânc, plin de sentimente [uneori] contradictorii.
Însă chiar dacă la prima vedere pare uşor, răţuştele nu sunt uşor de crescut. Mai ales când unii dintre noi au în spate un bagaj emoţional dintr-o altă relație.
Chiar şi aşa, pot spune că am învăţat ceva din copilăria pe care am petrecut-o la ţară, şi anume am învăţat care este dieta bobocilor de raţă în primele săptămâni de viaţă.
Cum să întărim o relație
Aşa că încerc să aplic alături de arhitectul meu aceleaşi principii alimentare şi încerc să îmi hrănesc şi să îmi întăresc relaţia [a se citi răţuşca].
Şi chiar dacă în loc de ou fiert tare, urzici fierte şi mălai (dieta pentru bobocii de raţă) eu folosesc cuvinte, metafore şi comparaţii, ba chiar îmi fac tot felul de scenarii [mă ştiţi doar, “Dacă vacile ar scriescenarii, m-aş mărita cu Johnny Depp“], iată că încerc pe cât posibil să învăţ răţuşca mea să înoate. O învăț și să se menţină pe linia de plutire, vreau să o ajut să fie energică, plină de viaţă şi veselă.
Nimeni nu a spus că este simplu să creşti o răţuşcă de la zero, dar pot concluziona că – dacă ar fi să dau un examen la finalul primului an universitar de “arhitectură a relaţiilor” aplicată pe răţuşte – m-aş descurca destul de bine şi sunt sigură că aş promova cu o notă destul de bună în următorul an de relaţie.
În definitiv, am dovedit că pot creşte de la zero o răţuşcă – alături de un arhitect bun.
Postare apărută inițial pe blogul meu de pe secțiunea de bloguri a site-ului feminis.ro.
Leave a Reply