Proză (Suita de taburi a domnișoarei Brândușa) publicată în secțiunea CREAȚII LITERARE – Proză scurtă a LITERNAUTICA (Revistă de literatură și alte mofturi):
— Linica, de ce te-ai apucat să faci ordine în taburi? Acum nu le mai găsesc, fir-ar ale dracului! Cum să trăiesc eu fără taburile mele de-o viață?
Lumea domnișoarei Brândușa este una cu multe taburi deschise. Viața ei este un browser care conține sute, chiar mii de taburi care funcționează – sunt deschise – în același timp și clipocesc în răstimpuri cu ajutorul unui LED doar de ea văzut: roșu, galben, verde, portocaliu.
Cele mai importante taburi sunt cele situate cel mai în stânga pe bara de sus. Sunt lucrurile de care se teme cel mai tare. Sunt droburile de sare ale domnișoarei Brândușa. Nu le poate închide niciodată de la acele x-uri mici din fiecare căsuță.
Ce-ar mai rămâne din viața ei dacă ar închide unele taburi?
Oricâte click-uri ar da pe x, ale dracului taburi nu se închid! Recunoaște și ea că parcă nu ar vrea să le știe închise. Ce ar mai rămâne din viața și din gândurile ei dacă le-ar închide?
Deși crede că browserul ei nu se poate bloca – pentru că, slavă clickului! – nu s-a întâmplat asta niciodată, trăiește totuși cu frica-n sân.
A visat o dată că a închis tabul pe care scria moarte și că astfel toate grijile ei s-au risipit și că a putut zbura fără frică într-o sală mare de cinematograf, pe deasupra fotoliilor de catifea vișinie. Total greșit, chiar și pentru un vis.
În ziua aia i-a mers totul pe dos. A citit o carte care a făcut-o să uite de taburi și apoi s-a simțit vinovată toată după-amiaza că le-a neglijat.
Acum cinci ani și-a dat seama că nu se teme doar de moarte. Era ziua în care a scris o listă de zece pagini de agendă (pagini mici!) cu temerile ei. I-a înmânat-o psihologului la ședința din acea săptămână.
Mândră ca un arheolog
Scrierea listei a reușit să mai deschidă câteva taburi. A fost mândră, ca un arheolog care scoate la iveală din țărână un vestigiu cu miros de folder nou.
Ajunsă la vârsta de 40 de ani, este conștientă că trăiește cu frica asta în sân din august 2015. Din ziua în care medicul i-a descoperit cu ajutorul ecografiei un nodul benign la sânul stâng, care avea sub un centimetru ca diametru.
E conștientă că din acel moment, tabul pe care l-a botezat nodul la sân a rămas deschis, cuplat cu cel care-i amintea de frica de moarte.
Următorul pe bară este tabul pe care scrie cancer, strâns legat de groaznicul gând că ar putea moșteni o mutație genetică pe cale paternă.
O mutație care ar duce la apariția unei tumori maligne undeva în corp, poate chiar în sân ori în colul uterin.
Știe și ea că nu are cum să controleze mutațiile genetice. Așa că încearcă să ignore taburile de pe palierul cu cancer.
Femeia respectă medicii
Cu toată suita ei de taburi, domnișoara Brândușa admiră și respectă medicii, are încredere în părerile lor, le urmărește paginile de Facebook și blogurile, live-urile de pe rețelele de socializare.
Citește WebMD și alte site-uri cu informații medicale verificate, pentru a afla ce poate să însemne un anumit simptom și cât de grav este.
Cel mai confortabil se simte după ce primește pe e-mail buletinele cu rezultatele analizelor și investigațiilor pe care le face în mod regulat. Buletine care îi confirmă încă o dată, acompaniate de vocea calmă a medicului din cabinet, că este sănătoasă.
Totuși, se întâmplă să se afle în vecinătate un alt tab, care-i amintește că, deși acum starea ei este bună, peste un an ori poate jumătate de an, situația ar putea fi gravă.
Iar ea se va afla pe un pat de spital, răpusă de o boală care nu a fost descoperită la timp pentru că ea a ignorat semnele aparent banale: balonare, urinări dese, senzație de sete, stări dese de foame.
Other bookmarks
În folderul cu other bookmarks și-a făcut o listă lungă de taburi. Deși micșorate și mai puțin evidente, nu o părăsesc niciodată.
Sunt ca niște post-it-uri invizibile, cât tasta ctrl de mici. Nu sunt închise și continuă să ruleze pe hard-ul ei zi și noapte.
Ele mănâncă din memorie, din viața Brândușei. Mănâncă din bucuria de a se bucura de un film, de o carte, de o plimbare în parcul IOR. Ori de o ieșire la restaurant cu cei dragi.
Într-o zi, le spune prietenelor ei, la o cafea, despre sutele de taburi cu care a trăit pe scoarța cerebrală și pe piele de când a devenit conștientă de propria persoană.
A avut unul deschis zeci de ani, până în ziua în care s-a căsătorit. Până în ziua în care a purtat voalul alb a fost convinsă că nu-și va găsi niciodată un partener care să-i devină soț.
Apoi, la scurt timp după nuntă, s-au deschis alt taburi care scoteau la suprafață teama de a nu fi înșelată, teama de a nu fi o soție bună. Teama de a deveni mamă. Plus teama de divorț, teama de a nu fi suficient de bună pentru el.
Compartiment special în portofelul ei
Brândușa le explică prietenelor că are inclusiv un compartiment special în portofel, lângă cardurile de reduceri de la zece farmacii diferite, unde își păstrează o parte dintre cele mai neimportante taburi.
Frica de a nu întârzia, de a nu da un răspuns greșit la serviciu, de a nu pune întrebări stupide la interviuri și la conferințele de presă. Dacă vreodată i-ar fi furat portofelul, nu i-ar părea rău că pe mâna hoților ar ajunge aceste taburi minore.
La câteva zile de la această destăinuire, domnișoara Brândușa descoperă, în timp ce se uită în oglinda din baie la cearcănele ca două hamace fabricate dintr-un singur space bar ponosit, că nu-și mai găsește taburile.
Le caută în portfard, în bara de sus a browserului, în sertarul cu medicamente, în mapele cu rezultatele cele mai recente ale analizelor de sânge pentru glanda tiroidă, în spatele retinei.
Le caută pe scoarța cerebrală acoperită de o ceață care în mod normal i-ar fi deschis un tab referitor la teama de COVID-19 și la simptomele mai puțin întâlnite ale bolii. Așa cum este brain fog. Dar nu a deschis un tab nou. Nu poate să deschidă un tab nou. Asta e ceva nou, un fenomen cu care nu s-a întâlnit până acum.
Întrebări peste întrebări
E tulburată, iar după ore bune de căutări, începe să dea vina pe femeia care îi face curat în apartament o dată pe săptămână.
O așteaptă pe Linica trei zile, timp în care își zgâlțâie capul și creierul. Doar, doar ar reuși să deschidă un tab nou. De îndată ce femeia intră pe ușă, sâmbătă dimineață, o ia la întrebări:
— Linica, dar ție chiar nu ți-e rușine? De ce te-ai atins de ele? Ți-am zis să mă lași să-mi văd de taburile mele, că nu te privesc pe tine. De ce te-ai găsit să faci ordine în ele? Na, că acum nu le mai găsesc, fir-ar al dracului, că numai eu puteam să am așa o viață!
Femeia venită să facă ordine în apartament pune cheile pe masa din bucătărie. Clinchetul metalic o face pe domnișoara Brândușa să tresară.
Dintr-un șifonier din dormitor, Linica aduce un teanc de cearșafuri albe și apretate. Domnișoara Brândușa o urmărește dintr-o cameră într-alta, cu gura deschisă, de parcă ar vrea să o provoace.
— Dar ce-ai, dragă? Vorbește cu mine! De ce acoperi oglinda din hol? Dar cu vitrina cu oglindă din sufragerie ce-ți veni? Hai că te-ntreci cu gluma! Linica, mai bine pui mâna să mă ajuți să le caut. Lasă chibritul și lumânările, că știi că nu suport mirosul de fum.
Oglinda acoperită
Linica se întoarce spre domnișoara Brândușa. Aruncă o privire în jur, de parcă vrea să fie sigură că nu uită nimic. Se duce repede în baie și acoperă oglinda de deasupra chiuvetei cu o față de pernă din același teanc de cearșafuri.
— Ce păcat să te stingi așa, de una singură, fără nimeni. Nu tu bărbat, nu tu copii, șoptește Linica și își așază baticul negru legat la ceafă.
Se apropie de măsuța de sticlă de lângă canapeaua extensibilă. Aruncă o privire spre chipul senin, rămas fără hamacele de sub ochi. Unghiile mâinii drepte, care stă cuminte pe pătură, sunt la fel de cenușii precum capacul laptopului, observă Linica.
— Iete, donșoara Brândușa și-o lăsat laptopu’ deschis azi-noapte, sărăcuța de ea.
You are about to close 2987 tabs. Are you sure you want to continue?
Close Tabs Cancel
— Pe ce, Doamne iartă-mă, ar trebui să apăs? Cred că pe ăsta din stânga.
Foto de la https://www.pexels.com/photo/woman-with-umbrella-on-beach-247304/
Leave a Reply