Căutam recent prin miile de poze făcute în vacanțe și concedii, prin numeroasele teambuilding-uri. Mă interesau în special imaginile cu uși și porți.
Am dat peste o mulțime de astfel de momente imortalizate în țară sau peste hotare. Departe de birou, departe de task-uri și de deadline-uri. Și am găsit o mică comoară.
Sau poate doar mie mi se par a fi comori toate acele uși și porți fotografiate? Nu am un răspuns clar.
Am căutat pe internet câteva articole, să mă conving dacă și alții au această obsesie față de ușile vechi, de porțile ce promit că dincolo de ele se află un tărâm magic. Poate că e doar ceva imaginar. Ori poate că într-o viață anterioară am fost un făurar de porți și de uși unicat, de modele inedite ce nu seamănă unele cu altele.
Sau poate am fost o prințesă închisă în spatele unor uși frumoase, dar greu de urnit din loc. O prințesă ținută cu forța în spatele unor porți pe care niciun prinț nu le putea deschide.
Poveștile de dincolo de uși
Unii sunt de părere că ușile ori porțile au ca însemnătate un prag ce simbolizează multe posibilități. O ușă este mai mult decât o barieră fizică, ea reprezintă în esență un prag. Un act de curaj. O aruncare cu capul înainte într-o încăpere ori curte unde posibilitățile sunt infinite. Cel puțin așa-mi place să cred. Că posibilitățile sunt povești, că fiecare poveste de dincolo de ușă ascunde o viață. Un destin. Un început. Chiar și-un final.
Unii zic chiar că în spatele fiecărei uși închise se află o lume plină de posibilități. Plină de potențial. O lume sau o poveste care așteaptă să fie descoperită.
Așa că data viitoare când voi întâlni o ușă sau o poartă veche, o să-mi acord un moment scurt să o fotografiez și să-i apreciez semnificația. Să-mi las mintea să-și imagineze povestea sau poveștile care s-au scris dincolo de ea… Dincolo de ușă, dincolo de o poartă ruginită, chiar dincolo de cele câteva balamale ce-și țin companie, indiferent de vreme, de ploaie, de vânt ori de ninsoare.
Fiecare scârțâit pe care mi-l imaginez prin lentila camerei foto de la telefonul meu mobil devine o cale cătreintrospecție – de ce nu? Un prilej de a-mi aminti că toate lucrurile din universul ăsta vast sunt interconectate – cel puțin la nivel de cloud, în aplicația mea de Google Photos unde-mi păstrez colecția de uși și de porți vechi, din alte epoci.
Sunt epoci uitate sau mai puțin căutate. Ani mulți și ani-simbol. Ani ce trădează infinitele posibilități ce se ascund sau se arată printre crăpăturile și balamalele ușilor și porților pe lângă care trecem în fiecare zi.
Leave a Reply