Arată-ți cheia, fată cu sângele prea dulce! Ce ai de gând să faci cu ea? Așază-ți cheia în oglindă. Poart-o la gât.
O simți grea, dar nu e. Nu mai e. A fost cândva, demult, în vara aia, în 2013, când ai aflat că el te înșela. Ce coincidență, nu? Că ai folosit o cheie – parola de la Facebook-ul lui – aceeași parolă pe care el o avea la calculatorul personal. Și parola e tot o cheie, ai zice azi.
Ai introdus cheia în ușița profilului lui de Facebook și ce ai aflat a fost, de fapt, o confirmare. El iubea pe altcineva. Trecuse mai departe. Te lăsase în urmă. Dar nu ți-a zis asta. Te-a lăsat pe tine să afli singură începutul poveștii lui cu Miluna. Femeia cu o aluniță agățată-n zâmbet, deasupra buzei. Ca o Divă cu D mare, ca o Marilyn Monroe cu bucle ca tăciunele.
Fără colac de salvare
Era frumoasă pictorița. Iar din rândurile pe care le-ai citit, din conversațiile lor, ți-ai dat seama că îl iubește. Nu asta te-a durut, nu era vina ei că se-ndrăgostise. Ci mai degrabă ai dat vina pe el, că el a renunțat atât de ușor la relație. Fără luptă, fără să se chinuie vreun pic. Fără colac de salvare pentru tine.
Totuși, salvarea a venit după mai multe săptămâni de chin. Ți-ai făcut bagajele așa cum te-ai priceput, ai lăsat în urmă un hamster închis în cușca lui cu rotiță, prea naiv ca să-și dea seama că tu, femeia care-i făcea curat săptămânal și care-i punea talașul pe podeaua casei, n-o să-l mai vezi niciodată.
Ironic, nu? Nu ți-a fost dor de hamsterul cumpărat împreună cu el. L-ai lăsat în urmă ca pe o victimă colaterală. Bietul hamster, închis într-o casă fără cheie, fără speranțe, fără viitor. Poate că victima erai tu în clipele alea. În definitiv, cheia victimizării era la tine. Dar nu ai vrut să mizezi pe ea.
A fost o scurtă vreme când ai purtat în geantă, în vara aia, vreo cinci seturi de chei. Sau să fi fost patru? A durat până i-ai dat înapoi lui, fostului tău iubit, cheile de la apartamentul în care ați locuit cu toții: tu și cu el, părinții și bunica lui rămasă văduvă.
Cheia ar fi putut fi dată pe mâna unor hoți
O prietenă îți sugerase, mai în glumă, mai în serios, că ai putea da cheia pe mâna unor hoți, unor oameni dubioși, cu intenții rele, care ar putea să le spargă apartamentul după ce tu vei fi plecat de acolo.
Dar tu nu voiai să le faci rău acelor oameni. Rudele lui n-aveau nicio vină că el se culca deja cu o altă femeie, că dormea nopțile la ea, mânca la ea, bea vin roșu la ea, ea-i descuia ușa și-i zâmbea din prag și-l săruta și-și punea mâinile în jurul lui, îl strângea bine între coapsele ei, femeia-Miluna, femeia fără nume pe profilul de Facebook. Doar Semper Idem. N-ai să uiți numele ei niciodată.
Fratele și sora ta ți-au fost alături în vara aia, când ai avut în geantă, preț de o săptămână întreagă, setul de chei de la garsoniera în care locuia fratele cu cumnată-ta. Te durea în piept, sufereai, nu puteai să dormi pe canapeaua lor. Ți se părea prea tare.
Simțeai că te îneci
Totul ți se părea prea diferit. Nefamiliar. Deși mai fuseseși în garsoniera aia, locuiseși și tu ani buni acolo. Televizorul rămânea pornit până după miezul nopții. Te uitai la o emisiune de divertisment, ceva cu vedete care se aruncau în apă de pe o platformă, de la o înălțime de nu șapte sau zece metri.
Tu simțeai că te îneci, că te scufunzi în apa din acea emisiune TV, că te duci la fund ca un bolovan, că nu poți trăi fără el. Ce noroc pe tine că aveai garsoniera doar pentru tine! Fratele și nevasta lui plecaseră la mare.
Ți se părea ciudat că viața altora continuă în același ritm, în aceeași normalitate, că oamenii merg în concedii la mare, în timp ce tu ai încuiat în urma ta o ușă cu cheia care nu-ți mai aparține.
Bagaje lăsate în subsolul unui bloc
Ai avut, în același timp cu cheile de la garsonieră, în geanta ta un set de chei de la apartamentul surorii tale. Nici tu nu înțelegi prea bine de ce ți le dăduse. Poate pentru că îți căraseși bagajele, ajutată de cea mai bună prietenă, și le lăsaseși în boxa de la subsolul blocului surorii.
Când și când, mergeai pe la apartamentul surorii tale. Nu locuiai acolo, dar chiar și așa, de pe calculatorul ei vechi ai putut citi conversații întregi ale lui cu noua iubită. O colegă de serviciu mai tânără. O Marilyn Monroe care plesnea de fericire, emana veselie prin toți pixelii fotografiei ei de profil.
Și următorul set de chei al cui era? Oare al mătușii cumnatului tău? Femeia tunsă scurt care te-a primit în gazdă la ea, vreme de câteva luni? Până te-ai pus pe picioare… Dacă se pot numi picioare acei piloni pe care ai încercat să-ți refaci viața după ce el s-a despărțit de tine.
Ai strâns multe chei în vara aia
Da, fată cu prea mult zahăr în sânge… Ai strâns multe chei în vara aia, chei pe care nu ți-ai dorit să le simți în podul palmei. Chei reci, dar primitoare. Chei în ochii cărora puteai citi mila. Dar tu nu voiai ca oamenilor să le fie milă de tine. Te simțeai prea banală.
Te simțeai o cifră din statistici. O femeie părăsită. O altă femeie lăsată de un bărbat. Un obiect uitat într-o gară. Într-un aeroport. Pe un stadion. În coșul de gunoi. Un set de chei uitat pe bancheta din spate a unui taxi. O umbrelă colorată care s-a pierdut de mâna pe care-o adăpostea până mai ieri de ploaie.
Nu voiai ca ei să-ți plângă de milă, doar pentru că un bărbat s-a despărțit de tine și a ales cu inima. A ales o altă femeie. O pictoriță cu aluniță, o Milună frumoasă ca o drăcoaică. Dacă nu știai mai bine, ai fi putut să juri că ea l-a fermecat, că i-a făcut vrăji în vara aia, în iunie, în acel team building, când s-au plimbat pe malurile lacului Sfânta Ana.
Miluna nu era deloc o sfântă. Și poate tocmai de asta nu te poți supăra pe ea. Nu o poți învinovăți pe ea. A fost doar o femeie dintr-un șir mai lung sau mai scurt de femei.
Alte chei, unele erau calde
O altă cucerire de pe inelul cel mare de chei al unui bărbat prea laș să admită că s-a cuplat cu altcineva. O femeie la fel ca tine. Totuși, atât de diferită.
În iarna din 2013, după ce s-a încheiat vara aia cu colecția de chei, ai ajuns să porți în geantă un alt breloc. Alte chei. Unele calde, primitoare, chiar dacă de-acum erai o chiriașă cu acte-n regulă în apartamentul ăla de pe strada Glicinelor. Strada tinereții tale.
O tinerețe ca o glicină, o plantă cățărătoare pe care o descui centimetru după centimetru, ca să îți ridici fruntea din pământ. Uite că ți-ai găsit treptat fericirea pe strada Wisteria.
Ai organizat revelioane în acel apartament cu două camere, pe care l-ai împărțit pe rând cu o verișoară, o femeie raw-vegană, o altă verișoară – chei prinse pe același inel metalic, al aceleiași familii.
Postere lipite pe pereți
Ai invitat bărbați la tine în apartament. Te-ai îmbătat. Te-ai uitat la zeci de filme cu Johnny Depp. Ți-ai instalat Tinder pe tabletă. Ai plâns. Și ai râs. Ai mers mai departe. Și ai lipit postere ale unor filme pe pereți. Postere transformate în chei spre o altă etapă a vieții tale. Ai dormit pe o canapea verde. Ai cunoscut un bărbat. Te-ai îndrăgostit de alt bărbat.
Ai lăsat ușa sufrageriei – camera ta unde-ai dansat vreme de două Revelioane – veșnic deschisă. Nu o încuiai niciodată. Nu aveai obiecte de valoare. Nici măcar laptopul tău, adus în bagaj din fosta relație, nu valora nici măcar cât un breloc din piele veritabilă.
Te aveai doar pe tine, femeia care-și făcea selfie-uri în oglinda înflorată de pe perete. Aveai un breloc handmade, primit de la prietena ta, făcut din lut polimeric. Logo-ul lui Batman, cheile atârnau jucăușe de inelul lui, clinchetul lor vestea ceva bun după Anul Nou.
Batman și Superman
În ianuarie 2015 te-ai îndrăgostit, l-ai adus în sufragerie, în camera ta cu zeci de postere pe pereți, pe noul tău iubit. Și-a așezat, într-o seară, cheile lângă ale tale, pe lemnul lucios al bibliotecii. Brelocul lui avea imprimat logo-ul de pe pieptul lui Superman. Ai zâmbit și ai făcut o poză celor două obiecte. Ți s-a părut o coincidență. Ceva insta-gra-ma-bil. O coincidență fericită, ai zice azi.
Cheile lui lângă cheile tale. Breloc lângă breloc. Supererou lângă supererou. Făceați, de-acum, o echipă. Și nu ți-a mai fost frică că te vei îndrăgosti în viața asta. L-ai primit cu tot cu cheile lui în viața ta.
El te-a primit cu tot bagajul tău în apartamentul lui unde locuia și un motan tigrat, pe nume Tomiță. Cheile se așezaseră singure într-un puzzle, de parcă ar fi știut unde le este locul.
Terminaseși în sfârșit cu desfăcutul bagajelor. Scăpaseși de catrafusele din trecut. Era bine acum, cheile de la apartamentul 27 clincheteau în geanta ta. Aveai și tu un set de chei de la apartamentul lui. El ți-a oferit în dar, de-a lungul anilor, fel și fel de modele de brelocuri, unele cu aripi, simboluri din filmele cu Harry Potter, o navă spațială dintr-un joc video ce explora universul.
Ca o vrăjitoare în haine noi
Te simțeai acum ca o vrăjitoare în haine noi în relația ta abia începută, te simțeai o femeie care știe să vrăjească un bărbat și care, în același timp, e dornică să exploreze acest univers vast care este apartamentul lui, trupul lui, motanul lui. Ți-ai dat seama că e bine, că te primește în viața lui, odată cu oferirea ofrandei: setul de chei.
Drumul vostru nu s-a oprit aici. Ați continuat aventura și ați construit un univers împreună. Chei lângă chei, pernă lângă pernă, motan portocaliu lângă motan portocaliu. Și o ușă neagră închisă într-o primăvară. La moartea lui Tomiță. O cutie de carton. Ați pus capacul peste trupul lui mic și ați plâns împreună. Acum nu te mai doare nimic. Lași cheia să-și spună povestea, să-ți spună povestea, fată cu sângele prea dulce!
Cheia e prietena ta cea mai bună, trebuie doar s-o lași să-și facă vrăjile singură, să nu te opui ei, pentru că cheia – și surorile ei – știu ce urmează să se întâmple în viața ta.
Așa că lasă-te purtată de muzica și de clinchetul cheilor tale de pe acest breloc ce-și schimbă veșnic hainele și accesoriile. Unele mai colorate, unele metalice, unele din piele întoarsă, toate vor să fie în compania cheii tale.
Leave a Reply