Textul acesta („Redefinirea legilor iubirii printr-o apăsare de buton de la telecomandă”) a fost scris în 17 februarie 2023 pentru un grup de lucru din care fac parte și eu – alături de mai multe prietene și scriitoare.
Să începem prin apăsarea butoanelor de pe telecomandă!
În curând, aproape fiecare film de Crăciun de pe Diva se va transforma în mintea ei într-o salată de boeuf (fără mazăre!). Așa că se vede nevoită să folosească o maioneză light, prietenoasă cu silueta ei și cu neuronii ei prea obosiți ca să se mai poată uita și la alt gen de filme în octombrie (CU DOUĂ LUNI ȘI JUMĂTATE ÎNAINTE DE CRĂCIUN!) după orele petrecute la serviciu.
Știe deja de ce ingrediente are nevoie. Le găsește cu ajutorul butoanelor de la telecomandă. Totuși, decide să nu urmeze rețeta clasică a filmelor romantice de pe Diva, împănată cu acel anunț care îi face pielea de pe mâini să se revolte: „Acest program vă este recomandat de Sano.”
Ea nu are nevoie de detergent pentru spălat vasele (de mână), nici de fulgi falși de zăpadă rămași agățați în șuvițele nevopsite. Oh, nu! Ea are de ceva timp o mașină de spălat vasele. Aparatul este prietena ei cea mai bună.
Într-o noapte chiar a visat că, pe când trăgea de sertarul unde se odihnesc tacâmurile, din el ieșise Ștefan, iubitul ei, cu o furculiță într-o mână, pregătit să o ceară în căsătorie.
Un bărbat cu barba îngrijită și bine definită
Știe că deja s-a uitat la prea multe filme romantice pe Diva în cei aproape șase ani de când s-a mutat la Ștefan, așa că femeia uită visul descris mai sus până la următorul Crăciun. (…)
Ia telecomanda de pe masă, pornește televizorul și rămâne cu ochii în ecran. Canalul ei TV preferat o întâmpină cu câteva detalii filmate de aproape: ciocolată caldă aburindă într-o cană cu Moș Crăciun, câteva globulețe agățate într-un brad, o coroniță prinsă pe ușa unei case mari, în genul locuinței copilului din Home Alone (Singur Acasă), un bărbat cu barba îngrijită și bine definită.
Deschid o paranteză: Un maxilar perfect, care ar redefini legile iubirii și ale geometriei dacă s-ar lăsa mângâiat de mâna unei femei. Ștefan ar râde și i-ar spune cuvântul care o face să râdă – bărbiță – acea inside joke numai a lor, născută pe vremea când se uitau la Star Trek și ea se îndrăgostise de barba Comandorului William Riker, cel mai chipeș bărbat de pe nava U.S.S. Enterprise. Am închis paranteza. 🙂
A învățat intriga fiecărui film romantic de Crăciun
În cele din urmă, după o vreme, ea învață pe de rost intriga fiecărui film de Crăciun de pe Diva. Nu vorbește cu Ștefan despre anumite elemente din poveștile de dragoste de pe micul ecran pe care doar o telecomandă știe să le scoată la iveală.
Nu poate să îi spună despre zăpada falsă; paltoanele roșii ale femeilor cu machiajul perfect. Lui nu ar îndrăzni să-i spună chiar totul, despre cât de chipeși sunt bărbații cu palton și fular elegant; despre cât de workaholice sunt femeile din aceste filme, nevoite să lucreze chiar și în Ajun de Crăciun (!).
Și nu poate să-i spună despre cum fiecare film se termină cu un sărut romantic; cu vâscul care atârnă din tavan; cu brazii împodobiți la milimetru; plus toate casele decorate de Crăciun cu miliarde de beculețe colorate; și, bineînțeles, nu-i spune despre acel dans care Ei și Lui, personajele, le iese perfect.
Și nu poate să-i spună despre cum toate personajele (locuitorii dintr-un orășel de provincie) din filme, indiferent de titlu, vor să îi vadă cuplați pe un El și o Ea.
Dar într-o după-amiază, după ce Ștefan a văzut-o din nou că apasă combinația de butoane pe telecomandă pentru a ajunge pe Diva (8 și 4), ea își dă seama că i-a scăpat printre dinți și printr-un zâmbet năstrușnic informația că se uită la filme de Crăciun pentru a-și clăti ochii cu acei bărbați chipeși.
Bărbați cu bărbiță, cu voce groasă (baritonală). Cu sprâncene perfect arcuite, pe care i-ar descrie folosind zeci de adjective – încălcând o regulă de aur care i s-a tot repetat la atelierele de creative writing *Nu mai folosiți atâtea adjective!!! Gizăz!!!*
Anumite scene și personaje o impresionează până la lacrimi
E amuzant că poate glumi cu Ștefan pe seama filmelor produse după un șablon atât de ușor de recunoscut, un șablon atât de clar și de previzibil, cu zeci de clișee pe centimetrul pătrat.
Totuși, spune ea, uneori descoperă în ele anumite scene sau anumite personaje care îi fac inima să se strângă. Fac ca lacrimile să-i alunece pe cearcănele date cu cremă hidratantă, seară de seară.
O scenă în care apare, de regulă, tatăl personajului feminin principal – Protagonista, chiar Ea! Un tată perfect, zâmbitor, vesel. La masă sau într-un magazin ori cafenea. Un tată care o îndeamnă pe Ea, cea din film, să nu ezite atunci când vine vorba despre a-și găsi „Marea dragoste” într-un oraș mic de provincie.
Nu se visează patinând alături de iubitul ei din liceu
Un tată așa cum ea, cea care știe că n-ar trebui să folosească atât de multe adjective, nu a avut niciodată. Ea nu se visează prințesă, într-o rochie vaporoasă, la o petrecere de Crăciun organizată chiar de ea.
Și nu se visează dansând cu prințul ei într-o sală de bal, unde mirosul crenguțelor de brad îi face pe invitați să se uite la acest unic cuplu, de parcă ar fi Adam și Eva pe ritmuri de „Silent Night”. Nu se visează patinând alături de primul ei iubit, din liceu.
(Doamne ferește, chiar nu ar vrea să îl mai vadă vreodată pe acest bărbat care i-a frânt inima – acceptați, vă rog, acest clișeu, chiar m-am chinuit mai sus să evit să scriu „inima cât un purice”.) Nu se visează salvând de la faliment în ultima clipă cafenele, hoteluri, pensiuni de la munte ori librării.
Cel pe care ea visează să-l salveze nu mai poate fi salvat. Nici măcar printr-o minune. Nici măcar printr-o propunere indecentă – dacă ar fi suficient de curajoasă să-i ceară lui Moș Crăciun un miracol. O minune de Crăciun, cum se spune în filmele de sezon pe care le găsește prin apăsarea unui buton de telecomandă. Un alt clișeu de care e conștientă – minunea de Crăciun.
Salteluța de yoga o readuce cu picioarele pe pământ
Așa că se ridică de pe canapea. Oprește televizorul și întinde pe parchet salteluța roz de yoga pe care urmează să își facă exercițiile pentru spate. Tocmai termină cu legatul șireturilor. Tricoul se mulează perfect pe formele ei. Pantalonii de sport sunt și ei pregătiți. Nu apucă încă să dea play din telecomandă listei de melodii denumite Workout de pe contul lui Ștefan de Spotify, când aude vocea lui din bucătărie:
— Vezi dacă a făcut Loki ceva în litieră. Poți să strângi tu? Parcă miroase. Eu mă duc jos, să dau zăpada de pe mașină.
Și astfel, lăsând adjectivele la o parte, ea își imaginează cum ar arăta Tom Cruise într-o dramă erotică gen „Cu ochii larg închiși”, strângând cu o lopățică rahatul pisicii din litieră. El împarte aceeași baie în care Nicole Kidman se spală pe dinți și face pipi.
Apoi personajul interpretat de Nicole Kidman se ridică de pe vasul de toaletă, el aruncă „comoara” pisicii, trag apa și se sărută. The End. Sau nu.
Povestea cuplului de-abia de aici începe. Personajul lui Nicole Kidman apasă pe suportul din plastic al unui odorizant fixat pe peretele din baie, lângă vasul de toaletă. Miroase a brad.
Leave a Reply