Am văzut multe postări interesante luna asta, în social media, care urmau trendul cu „kinda chic”. Aș încerca să-l traduc, eu zic că nu sună rău „e minunat că…”.
Așa că astăzi, când mă despart doar câteva zile de împlinirea vârstei de 39 de ani, vreau să scriu despre diabetul meu tip 1 și despre lucrurile minunate pe care le pot face azi datorită unui tratament miraculos, și anume insulina.
1. E kinda chic (deci e minunat) că pot mânca ce vreau eu…
…de ziua mea de naștere și nu numai – inclusiv de zilele de naștere ale colegilor mei de la birou: tort, prăjituri cu cremă, bomboane de ciocolată etc. Desigur, am grijă să mă feresc (cât pot) de ceea ce conține gluten, pentru că de un an am descoperit și că am o intoleranță la gluten.
2. Vă zic eu, e încă un motiv minunat că datorită insulinei sunt azi în viață…
…merg în concedii, în team building, în tabere de scriere creativă, la workshopuri și ateliere de scriere creativă. Duc o viață normală, iar cine mă urmărește în mediul online poate vedea toate acele locuri minunate unde am fost și unde m-am bucurat din plin de experiențe, mai ales ca pacient cu diabet tip 1.
3. E kinda chic (da, e un motiv minunat) că port astăzi un senzor pe braț…
…pentru monitorizarea continuă a glucozei (CGM). Îmi place că tehnologia vine în ajutorul meu, zi după zi.
4. În legătură cu motivul de mai sus, să știți că e minunat și că pot vedea în timp real valorile glucozei mele…
…pe ecranul telefonului mobil și da, e kindda chic că am o aplicație ce-mi permite să gestionez mai bine diabetul tip 1, oriunde mă aflu.
5. E kinda chic și asta: aș zice că acum văd cât de minunat este că îmi cunosc mai bine organismul…
…că recunosc simptomele hipoglicemiei, simptomele ce însoțesc o hiperglicemie – pentru că, de ce să nu recunosc? – am și zile în care glucoza mea nu este tocmai cuminte. Se întâmplă ca glucoza să nu fie în acei parametrii pe care mi-i doresc.
6. Eu chiar aș zice că ăsta e un motiv în plus de bucurie:
E minunat că am un vocabular mai bogat de când am aflat că am diabet tip 1. Cuvintele noi și termenii care odinioară mă speriau nu mai reprezintă azi pentru mine un bau-bau.
Vocabularul diabetului tip 1 m-a făcut să mă cunosc mai bine pe mine, ca pacientă, să-mi înțeleg corpul. M-a făcut să înțeleg cum funcționează carbohidrații lenți și carbo rapizi, să înțeleg mai bine matematica diabetului tip 1. Se întâmplă, uneori, să îmi fie prea foame și să nu mai am răbdare să-mi calculez mai întâi carbohidrații dintr-o porție de paste fără gluten, de exemplu.
7. E kinda chic, știu, e îmbucurător să le explic oamenilor ce este „plasturele acela” de pe braț
De multe ori am fost întrebată dacă este un plasture de nicotină. Un plasture folosit pentru a renunța la fumat. Eu mă bucur de fiecare dată să le explic oamenilor, simplu, ce e micul dispozitiv medical. „E un senzor de glicemie, am diabet tip 1”, le spun, „el mă ajută să-mi văd valorile glucozei pe telefon”.
Am fost întrebată, de vreo două ori, și dacă aparatul mic de pe masă este un pager. Pentru context: este vorba de un receiver pe care-l folosesc, complementar, pentru a vedea, împreună cu aplicația, valorile glucozei. Așa că am zâmbit și le-am răspuns: „Nu, nu e un pager.” Recunosc, eu n-am avut niciodată pager, însă știu ce e. 🙂
8. E amuzant, da, dar uite că e kinda chic – este minunat – că diabetul poate fi un conversation starter pentru pacienții ca mine
Și când zic diabet, mă refer și la dispozitivele medicale ori tehnologiile medicale. Recunosc, îmi place să vorbesc despre diabet, nu-mi este teamă, nici rușine să mă arăt vulnerabilă în fața celorlalți.
9. E kinda chic, acum pot spune, că e minunat să-mi injectez insulina în public
Spre deosebire de anul 2021, de primele câteva luni după diagnostic, când mă ascundeam în băile și toaletele restaurantelor pentru a-mi injecta insulina de fiecare dată când eram la masă – cu iubitul, cu colegii de la birou, cu prietenele.
Acum nu mai simt nevoia să mă ascund, iar stiloul de insulină este unul dintre accesoriile mele de pe masă, birou, pe canapea, măsuța de cafea. Bineînțeles, nu lipsește din geanta mea.
10. E kinda chic – e cel mai frumos sentiment din lume – când nu mai e nevoie să mă înțep des în degete pentru a măsura clasic, cu un glucometru, glucoza din sânge
Folosesc, totuși, această metodă – dar foarte rar, de exemplu, când senzorul meu de glicemie necesită o calibrare. După ce mă înțep în deget, introduc valoarea în aplicația de pe mobil și aștept ca senzorul să se calibreze. Nu fac asta prea des, așa că e un win-win faptul că nu mai am degetele (buricele degetelor) “ciuruite” de acele sterile din dotarea glucometrului.
Lista de mai sus cu motivele mele „kinda chic” este una incompletă, aș mai avea o mulțime de alte motive pentru care sunt recunoscătoare diabetului meu pentru femeia (de 39 de ani) care sunt astăzi.
Fotograf (unde vedeți tricoul meu cu mesaj despre diabet): Anca Zamfirescu Photography
Leave a Reply