Proză publicată pe www.litero-mania.com, platformă literară independentă, în numărul 224 din noiembrie 2021.
De când mi-au crescut rădăcini și crengi groase din gambe și tendoane, Cristi n-a mai vorbit cu mine. Mă trata de parcă eram ghimpele cel mai detestat din lume, un ciuline cu care era nevoit să împartă spațiul.
Venea acasă, la ora 18.00, de la serviciu, își punea să mănânce. Apoi se lipea ore bune de canapeaua din sufragerie și se uita la televizor.
Nu am înțeles niciodată de ce îi plăcea să urmărească meciuri de wrestling, cu bărbați care se bat într-o cușcă uriașă.
Zilele treceau, iar rădăcinile mele se lungeau, așa că atunci cînd mă întindeam în cada plină cu apă și spumă cu aromă de cocos, îmi atârnau pe marginea căzii, atingând covorașul gri din baie.
Partea cea mai grea era că trebuia să îi alung pe cei doi motani portocalii, pentru că voiau să își ascută ghearele pe prelungirile membrelor mele.
De când aveam aceste adaosuri la mușchi și tendoane, apărute prin străpungerea pielii mele lemnoase, nici nu mai putea fi vorba să-mi fac duș. Vă dați seama că nu puteam sta bine în picioare în cada alunecoasă.
După trei luni în care Cristi nu a schimbat niciun cuvânt cu mine, am decis să fac eu primul pas.
Nu mai puteam locui împreună sub același acoperiș. Iar de când îmi crescuseră rădăcinile, am început să am cu totul și cu totul alte dorințe. Am început să visez alte meleaguri, iar apartamentul din Crângași devenise neîncăpător, mă sufoca.
Renunțasem la ideea de a-i îndepărta pe motani de picioarele mele. Cel puțin acum nu-și mai ascuțeau ghearele pe canapeaua din sufragerie.
Cu gândul la libertatea la care visam de trei luni încoace și la substanțele nutritive din pământ după care tânjeau picioarele mele. L-am rugat pe Cristi într-o zi să cumpere o cazma și să mă planteze în parcul IOR. Alesesem deja o zonă cu multă iarbă, lângă alți copaci tineri, pe marginea lacului.
I-am împărtășit planul meu și l-am rugat să facă asta în weekendul acela. A zis doar „OK, cum vrei tu” și mi-a întors spatele, călcându-mă pe rădăcini. Nu și-a cerut scuze.
Mi-a ocolit privirea și și-a văzut de ale lui. A continuat să mă evite. Iar când stăteam amândoi în pat sau pe canapea, era de parcă i-aș fi fost ca un ghimpe în ochi.
Sâmbătă dimineață, la ora 8.00, înainte să apuc să-mi prepar cafeaua, l-am văzut pe Cristi deja îmbrăcat și gata de plecare.
A luat cheile de la mașină din cuiul de lângă ușă, mi-a înfășurat rădăcinile în niște saci de rafie și mi-a spus „Hai să mergem”.
Pregătise mașina, din câte mi-am dat seama când am coborât pe scări.
Mă ținea în brațe ca pe o mireasă când m-a trecut pragul ușii apartamentului în care am locuit împreună șapte ani.
Când am ajuns în parcare, a desfăcut bancheta din spate a mașinii, ca să am spațiul necesar pentru a-mi întinde picioarele înfășurate.
Fără prea mult efort, a reușit să mă așeze în spate, lângă cazmaua cu care urma să-mi sape groapa. A condus cu viteză, deși era o zi liniștită. După o vreme, l-am atenționat că nu merge în direcția parcului IOR. M-a ignorat tot drumul.
Am lăsat în urmă semnul care indica ieșirea din București. Nu puteam face nimic pentru a-l convinge să întoarcă. Plângeam și-l imploram. Lacrimile îmi alunecau pe sacii de rafie.
De ce îmi făcea asta? De ce nu mă ajuta să îmi îndeplinesc visul? Am urlat, l-am făcut nemernic, om fără suflet. L-am bătut cu pumnii în spate. Degeaba.
Mașina rula pe un drum pe care nu-l cunoșteam, trecând prin localități în care oamenii abia atunci se trezeau.
A oprit mașina după aproape o oră, pe marginea șoselei, lângă o benzinărie. Ne aflam în câmp, la intrarea într-o comună de care nu am auzit până atunci.
Pe indicator scria Ghimpați. A coborât din mașină, a săpat o groapă adâncă vizavi de benzinărie, lucru care a durat până la orele prânzului.
A desfăcut sacii, m-a luat în brațe, mi-a aranjat rădăcinile în groapă și le-a acoperit cu pământul reavăn. Apoi am privit mașina cum se îndepărtează de mine.
Un ultim gând mi-a trecut atunci prin minte: dacă aș comunica în secunda aceasta cu toți copacii care străjuiesc șoseaua lată, oare trunchiurile lor ar reuși să strivească mașina lui Cristi?
Foto de Sony Shooter: https://www.pexels.com/photo/brown-tree-roots-in-close-up-shot-13405008/
Leave a Reply