Postările mele noi
-
A goli geanta e o artă. Eu vă zic astăzi cu ce mi-am umplut geanta. Am găsit, recent, în vitrina unei librării din centrul Bucureștiului, o carte despre cum să-ți organizezi geanta. Cartea se numește „Arta de a alege, a organiza și a goli geanta” și este scrisă de Dominique Loreau. Am cumpărat-o pe loc.…
-
Mirosul de fum nu-mi dă pace. Vreascuri arse pe valurile memoriei. Mi se-ntâmplă să-l simt în unele dimineți. În drum spre serviciu. Trecând pe lângă curțile și casele dărăpănate dintr-un cartier cu o piață de flori. O foarte cunoscută piață de flori. Îmi place izul ăla greu de fum, de funingine. Pare o peliculă fină,…
-
Mi s-a făcut poftă să scriu despre naftalină. După ce anul trecut m-am înscris la un atelier de scriere creativă în cheia celor cinci simțuri, la Fundația Calea Victoriei. Dincolo de ceea ce am aflat în toamnă de la lectorul Andra Samson, ca o mică parte teoretică introductivă despre fiecare simț, am reușit să descopăr…
-
Ultimul tablou. Un drum. O potecă ce duce spre o căsuță cu acoperișul roșu, cu un horn. Căsuță cu o ușă de lemn, încadrată de două ferestre. Îi amintește de căsuțele pe care le desena în copilărie. Lângă casă e un frasin înalt, cu o coroană masivă, frunzele lui fac umbră și par să o…
-
Căutam recent prin miile de poze făcute în vacanțe și concedii, prin numeroasele teambuilding-uri. Mă interesau în special imaginile cu uși și porți. Am dat peste o mulțime de astfel de momente imortalizate în țară sau peste hotare. Departe de birou, departe de task-uri și de deadline-uri. Și am găsit o mică comoară. Sau poate…
-
Nu mai țin minte care a fost perechea de cercei de la care a pornit toată nebunia asta, toată avalanșa de culori. Poate să fi fost perechea de cercei de aur primită în dar prin clasa a opta de la nașa mea de botez, când am împlinit 14 ani. Ori poate a început mai târziu,…
-
Aș putea să-ți spun o întreagă poveste despre familia ta, Florence, micuță floare judecând după cum au evoluat, de-a lungul anilor, stările cățeilor de usturoi din bucătăria noastră, a mamei tale, de fapt. N-are rost să ți-o descriu acum pe mama ta, dar cu siguranță erai prea mică să-ți mai amintești cum găteau părinții tăi…
-
O să întârzii din nou. Stau după tata. Aștept să iasă din baie. Se bărbierește. Se dă cu apă de colonie dintr-o sticlă înaltă și roșie. Mă gândesc că iar o să întârzii la școală. E joi. Sunt clasa a opta. Prima oră am fizică. Tata e ca o mireasă. Așa îi spune mama de…
-
Gustul amărui și pregnant al vișinelor din acele borcane cu dulceață pare să declanșeze o explozie în creierul ei. Pâinea moale și caldă e precum o plapumă confortabilă și ușoară – pilotă, cum îi zice în ziua de azi. Nu precum plapuma grea, umplută cu lână, cu care era nevoită să se învelească în copilărie.…
-
Cu ochii la soare, ultima noastră zi pe pământ ar fi o notă muzicală. Sunetul unei clape un pian ce se odihnește pe o podea. Podeaua e de fapt un parchet care scârțâie sub tălpile noastre. Suntem amândoi desculți. Dansăm îmbrățișați un ultim dans la parastasul unui soare despre care nimeni nu are ceva bun…